miercuri, 18 martie 2009

Împreună lucrători cu Dumnezeu

„nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească. Cel care sădeşte şi cel care udă sunt una şi fiecare îşi va lua plata după osteneala sa. Căci noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem.”
(I Corinteni 3, 7-9)

M-am regăsit mereu în aceste cuvinte şi cred că este un lucru pe care trebuie să îl avem mereu în minte în slujirea noastră: nu noi facem ceva bun, ci Dumnezeu lucrează prin noi.
Am trecut de-a lungul slujirii în parohie prin situaţii în care mi-am spus: Dacă noi vom face lucrurile aşa cum trebuie, şi oamenii se vor schimba! Nu este deloc aşa. În schimbarea unui om există 2 factori esenţiali: lucrarea lui Dumnezeu şi libertatea omului. Poţi să faci lucrurile „perfect”, ca să zic aşa, dacă Dumnezeu nu „face să crească”, cum zice Sfântul Apostol Pavel, sau dacă omul nu vrea să primească, nu rodeşte nimic.
Astfel, pentru a avea o slujire cu folos, trebuie să rămânem mereu „conectaţi” la Cel care „face să crească”. Doar El deschide inima omului, îi dă întâmplări în viaţă care îl pot sensibiliza sau lumina, îi poate lua vălul de pe ochi. Fără El noi nu putem face nimic, degeaba semănăm, degeaba udăm, degeaba ne ostenim. Dacă însă Îl punem pe El înainte, în tot ceea ce facem, se întâmplă minuni, iese apă din piatră seacă. Lucrarea este grea, însă dacă ne oferim pe noi înşine lui Dumnezeu, pentru ca El să fie Cel care lucrează prin noi, le facem pe toate cu bucurie şi nădejde.
Preoteasa Natalia

6 comentarii:

adriana spunea...

Draga Natalia, sunt convinsa ca ceea ce iti scriu nu ti se va parea ceva nou...in sensul ca nu cred ca mi s-a intamplat doar mie...este vorba de actiunile prin care, noi, atunci cand avem impresia ca L-am cunoscut pe Dumnezeu (atat cat ne este permis fiecaruia) avem pretentia ca imediat trebuie sa-i facem (noi si numai noi) si pe ceilalti sa vada ce vedem noi,,,si incet-incet, prin insistentele noastre nu facem decat sa-i indepartam pe cei pe care ii asaltam, atat de noi cat si de Domnul(ceea ce cred ca este un pacat )...cu timpul m-am maturizat si eu si am lasat pe Cel ce poate sa faca schimbarea in om sa-si faca treaba...iar eu sa ma uit mai mult in gradina mea decat in a vecinului...si cata neoranduiala am gasit la mine...ca nici timp nu am mai avut sa fac pe indrumatoarea altora...surpriza a fost si mai mare cand am vazut cum rezolva Dumnezeu problemele mele...Doamne ajuta, sa nu facem noi ca drumul spre iad sa fie presarat cu cele mai bune intentii.

Corina spunea...

superb articolul. Cred ca asta e esenta tturor lucrurilor: sa ramanem "conectati" la EL si sa ne "abandonam" LUI. Prin "abandon" inteleg sa credem cu toata fiinta ca EL stie cel mai bine ce face si ce avem nevoie, ca orice intamplare mai putin placuta din viata noastra are un rol bine hotarat in definirea noastra ca suflet. Si mai cred ca nu rezolvam nimic incercand sa ii "scimbam" pe ceilalti dar ca "exemplu" dat ca fiinte iertatoare si iubitoare e mult mai usor de urmat.
Multa iubire si credinta.

Natalia spunea...

Da, asa e, Adriana, atunci cand Il descoperim pe Dumnezeu am vrea ca toti cei din jurul nostru sa traiasca aceasta bucurie. Si uitam de libertatea lor, de dreptul lor de a spune NU. Intr-adevar, nu trebuie sa fim insistenti, pentru ca s-ar putea sa obtinem exact contrariul. Daca insa se iveste ocazia, sa nu ezitam sa ne marturisim credinta si cat de minunat este Domnul!
In rest, sa ne vedem de 'gradinile noastre', cum spui, iar in ceea ce ii priveste pe ceilalti, e mai indicat sa Il sacaim pe Dumnezeu cu rugaciunea decat pe aproapele cu vorbele.

Natalia spunea...

Intr-adevar, Ioana draga, daca traim mereu cu constiinta prezentei permanente a lui Dumnezeu vedem altfel lucrurile.
Cu exemplul personal eu am avut un altfel de experienta. Mi-am dat seama ca, din pacate, exemplele negative sunt mult mai repede (si mai usor) de urmat decat cele pozitive. M-am intalnit de multe ori cu situatii in care oamenii spun ca de ce sa faca cum e bine, ca nimeni nu mai face asa... Ca daca vrei sa te descurci in viata trebuie sa fii ca toata lumea, iar exemplele bune sunt doar niste exceptii...
Deci cred, ca si tine, ca scopul nostru nu trebuie sa fie acela de a-i schimba pe oameni. Singurii pe care ii putem schimba suntem noi. Iar daca noi devenim mai buni, Domnul ii va lumina prin noi (in masura libertatii lor) si pe cei din jur. Dar asta nu e treaba noastra... :)
Domnul sa ne dea, cum spui, iubire si credinta!

adriana spunea...

Dragi blogeri...va invit sa punem blogul la o fapta buna...tocmai se desfasoara un concurs...premiul e de 1000 de euro...multi/putini, acestia pot ajuta Asociatia IHTIS
http://feeds2.feedburner.com/asociatia-ihtis
sa mai faca un pas (mic e adevarat), pe drumul pe care au pornit.

Am studiat site-ul lor si mi-am dat seama ca unii oameni sunt reticienti in a ajuta, si in loc sa se informeze prefera sa jigneasca.

Pentru ca anul trecut am intalnit-o pe Michi Mihaescu (fondator IHTIS)si am vazut de cata energie dispune, cu toate ca e persoana cu handicap, incet -incet, am inceput sa ma implic, din umbra, cum ii place ei sa spuna...o promovare a site-ului pe blogul meu si alte actiuni...acum ma gandesc ca o putem ajuta sa castige si acest concurs...ea insasi participa cu un articol, dar dupa cum va spuneam...oamenii au alergie la fundatii (unii, noi cei de aici cu siguranta ca nu)....asa ca m-am inscris si eu cu o poveste...
Daca vreti sa imi fiti alaturi, postati acest mesaj la cei din lista voastra de urmarire, la comentariul zilei de 22 martie (daca exista postare), daca nu, la ultima postare...asta ca sa nu ne suprapunem cu mesajele...si sa obtinem un efect invers....agasarea dauneaza grav reclamei...

Pasul urmator va fi sa notati cu 10 povestea de aici:

http://www.e-psiho.ro/articole_concurs.php?id=83
si sa lasti un comentariu...strict la poveste....daca nu puteti intra direct, incercati
http://www.e-psiho.ro/
deschideti Colectia de fapte bune si cautati "Prima zapada" postata de domnitza2009

Mai exista si pasul trei:

in dat de 25 martie, in semn de solidaritate cu persoanele cu handicap, sa postam urmatorul text...recunosc ca m-am inspirat din titlul spectacolului oferit de IHTIS luna trecuta:

Nu esti singur

"Chiar daca tu nu poti merge singur, oricand cineva e dispus sa te ajute...suflet langa suflet...prin blog...continua sa speri...MEREU ESTE CINEVA LANGA TINE"

Cu speranta ca nu v-am plictisit, cu convingerea ca veti veni si cu alte solutii pentru continuarea drumului, va sigur ca cei care vom castiga la final suntem chiar noi...si asta pentru ca picioarele noastre merg acolo unde le ducem, fara a fi nevoiti sa ne asezam intai.

Va multumesc si sa ne citim cu bine.

adriana spunea...

azi e ziua prietenei mele...va invit la un altfel de party...poate va inspira ideea mea...asa ca va astept cu drag la aniversare