vineri, 15 septembrie 2017

Cum trebuie să fie soția preotului și cum putem să știm dacă viitoarea preoteasă este vrednică pentru această postură?

Apoi, soția preotului trebuie să fie preoteasă. E musai. Altfel, nu se poate. Și, de vrednică, nimeni nu e vrednic de nimic, ci fiecare e învrednicit de Dumnezeu pentru rolul pe care îl primește, dacă el e vrednic, adică harnic, în împlinirea poruncilor… Altă vrednicie nu există. Și, când Sfânta Biserică îl învrednicește pe soțul ei răspunzând „Axios!“ la hirotonie, o învrednicește și pe ea pentru că e acolo, una cu el prin Taina Cununiei, și ajutor pe măsură în slujirea preoțească. Dar nu avem cum să știm, cum să „ghicim“ vrednicia cuiva fără semnul iubirii poruncilor lui Dumnezeu. Vrednicia noastră nu este așa cum e culoarea ochilor. Ce simplu ar fi! Ne-am orienta cu siguranță, deși există și aici pericolul acelor lentile de contact de altă culoare. Dar nu, vrednicia este o lucrare divino-umană: noi suntem harnici în împlinirea poruncilor, și Dumnezeu ne învrednicește pentru misiunea pe care ne-o încredințează! Așadar, fii cu ochii pe ea, pe cea pe care o dorești ca preoteasă, întreab-o dacă și ea dorește acest lucru și apoi, stai așa vreun an, și urmărește-o cum se poartă cu Domnul și cu familia ei și cu prietenii ei și cu aproapele ei și vezi… Vezi ceea ce ea nu știe și nu poate să-ți spună pentru că nu știe…
Apoi să probați să vedeți dacă puteți face împreună, în parc, Paraclisul Maicii Domnului, așa, stând pe o bancă printre cei care fac altceva acolo! Dacă ați pricepe asta! Eu cunosc o familie, un părinte și o preoteasă dragi sufletului meu, care-mi povesteau că făceau asta când erau prieteni și nu la propunerea viitorului preot!
Greu cuvânt, îmi dau seama… Dumneavoastră vă lăsați purtați de dorința erotică numind-o iubire și nu știți că ea e este o putere omenească puternic parazitată de puteri vrăjmașe. Și dacă pe vremea lui Topârceanu „fiicele Evei dădeau buzna-n livadă, din merele oprite să facă marmeladă“, acum ce să mai spunem? Nu ne rămâne decât să îndrăznim să fim martori vii și plini de Bucurie ai lui Hristos, Cel Ce ne-a adus Puterea să transformăm această putere sălbatică și, de multe ori, îndrăcită, în tandrețe și iubire!
Asta este vocația iubirii creștine dintre bărbat și femeie! Vei spune, poate, „nu se poate!“ Așa este, îți voi răspunde, nu este omenește posibil, dar pentru aceasta S-a făcut Om Fiul lui Dumnezeu, ca tu să poți asta! Dacă vrei! Te înfioară prezența unei fete? O dorești? Să te bucuri că nu ești nesimțitor! Că te-nfiori. E minunat! Și ca fată, la fel, ferească Dumnezeu să pună un băiat mâna așa, pe mânuța ta și tu să nu deosebești cu simțirea această atingere de atingerea unei muște! Să ziceți: „Suntem vii! Mulțumim, Doamne!“ și, cu harul Lui, să transformați acest impuls, acest cântec al sângelui, al cărnii, în cântec de slavă către Dumnezeu și să ziceți: „Doamne, vezi Tu ce simt eu?“. Și zice Domnul: „Bine, fiule! Fii viteaz, că mai avem zece ani până la nuntă!“. Dacă suntem în clasa a X-a, nu? Și bucuria acea nu o va lua nimeni de la voi! M-aș bucura mult dacă măcar câțiva dintre dumneavoastră ați încerca să probați dacă ce spun eu e adevărat și concret și viabil astăzi, aici și acum, în chiar această lume!
Monahia Siluana Vlad, Meșteșugul bucuriei, vol. II

Preoteasa. Foto: Oana Nechifor

miercuri, 13 septembrie 2017

Matushka Viktoria Mogilnaya: ”Femeia adevărată este femeia creștină”

Matushka Viktoria Mogilnaya:

Pentru mine, femeia adevărată este femeia creștină, cea care cu toate ale ei urcă până la Cer. 
În Biserică, atât fetele, cât și femeile care sunt naturale, devin de o sută de ori mai frumoase pentru că frumusețea lor trupească este sporită de frumusețea duhovnicească: puritatea, fecioria, smerenia și modestia le sunt mai folositoare decât orice alte produse ”fermecate”.



Sursa: Orthodox Christianity

luni, 4 septembrie 2017

Impresionant chipul doamnei preotese Ioana Babosan. Să ne fie tuturor pildă și bucurie!
Domnul să vă păzească, draga noastră preoteasă!





Mai jos aveți rândurile scrise de Mitruț Burghina, de pe pagina căruia am luat aceste fotografii minunate:

...intr-o lume bantuita de prejudecati si pudori false,din fericire,exista si familii care isi cresc copiii in spiritul traditiilor si autenticului.
Ioana Babosan din Rogoz-Tara Lapusului,fica de preot si sotie de preot,isi creste copiii intr-un mod eminamente traditional,insuflandu-le acestora,inca din frageda pruncie,dragostea si respectul pentru costumul popular,pentru tot ce inseamna autenticitatea locului,a satului din care provin.
Bravo tie Ioana si surorii tale Calina Marzac pentru ca ati ales sa va cresteti copiii pe acest Drum plin de...Sens!”

Puteți vedea mai multe fotografii dacă accesați pagina fb a lui Mitruț Burghina:







marți, 13 septembrie 2016

Comunitatea ortodoxă din Saschiz

Doamne ajută, dragele mele!

Nu am mai postat de ceva vreme nimic pe blog, din motive variate. Dar, când am văzut ieri seară imaginile pe care le voi posta în continuare, nu am putut să nu împărtășesc cu voi bucuria și frumusețea unei comunități cum este cea din Saschiz.

Este de admirat, dar și de urmat, modul în care părintele Suciu Nicolae, ce s-a pensionat - împreună cu doamna preoteasă - au reușit să păstreze atât comunitatea, cât și obiceiurile. Dumnezeu să îi răsplătească pentru o asemenea slujire!

Iar familiei părintelui Dârjan și, mai ales, preotesei Luminița, pe care o cunosc personal, îi doresc să le dea Domnul putere să continue slujirea, să aibă bucurii și împliniri!

Mai multe fotografii, puteți vizualiza pe https://www.facebook.com/Vecinatatea-Femeilor-din-Saschiz-1925774544315011/?pnref=story

mat.E.






joi, 14 aprilie 2016

Sotia inteleapta

©Fabrica de gânduri bune / Foto: Călin Nemeş
„O soţie înţeleaptă lângă un suflet mare, o soţie potrivită lângă omul cu chemare este cel mai mare dar al lui Dumnezeu. Nenumăraţi oameni înzestraţi s-au pierdut, au fost înghiţiţi de mediocritate pentru că au avut soţii nesăbuite care i-au tras mereu în jos în lumea lor mărginită. O soţie aleasă, întotdeauna se face soclu pentru soţul ei pe care îl ridică, îl ajută să stea acolo unde îi este locul în faţa lumii.”

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseţii lăuntrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 124-125. 

joi, 24 martie 2016

Felicitare Ziua Mamei Crestine 2016

Continuăm campania de promovare a Bunei Vestiri ca Zi a Mamei Creştine, oferindu-vă în dar o felicitare pe care o puteţi trimite mai departe.


luni, 2 noiembrie 2015

„Familia preotului este, prin ea însăşi, o predică în parohie“



Câteva gânduri din conferinţele de la Durău, sesiunea 9-11 iunie 2013:

 „Cinci sunt lucrurile care ne păstrează în interioritatea familiei“

 „Realitatea falsă a lumii păgânismului, cu toate păcatele ei exacerbate, se găseşte şi astăzi între noi, afectându-ne ca persoane şi, implicit, ca familii. Dacă este să vă povestesc chiar o experienţă personală, îmi amintesc cum, seara, când ajungeam cu toţii obosiţi acasă, televizorul sau calculatorul ne răpeau momentele plăcute pe care am fi putut să le petrecem împreună. Într-un moment de tensiune, pot să-i zic chiar de criză, din acest punct de vedere, am rugat-o pe soţie şi pe copii să facem o rugăciune împreună. Toţi ne-am rugat şi am simţit, atunci, că lucrurile încep să se schimbe în bine în familia noastră. Am repetat rugăciunea şi a doua zi,  simţind, din ce în ce mai puternic, că suntem iarăşi uniţi, iarăşi deschişi unii către ceilalţi. De aceea, cred şi mărturisesc că cinci sunt lucrurile care ne păstrează în interioritatea familiei: rugăciunea, mărturisirea, duhovnicul, smerenia şi iubirea semenilor.“ (Pr. Ioan Cârcu)


„Duceţi mai departe stindardul ortodoxiei, păzind credinţa nealterată“

 „Povestea vieţii mele, preacucernici părinţi, este una pe cât de frumoasă, pe atât de dureroasă. Frumoasă, pentru că am stat alături de un slujitor al lui Hristos, dureroasă, pentru că părintele şi soţul meu, Dumnezeu să-l odihnească, m-a lăsat singură când credeam că nimeni şi nimic nu-mi poate strica fericirea aceasta pământească. Îmi amintesc cum, în momentul hirotoniei părintelui, Preasfinţitul Eftimie i-a spus: «Cheamă-ţi şi preoteasa să stea în genunchi lângă tine, pentru că ea trebuie să fie jumătate de preot. Numai cu ea, împreună şi alături de ea, vei putea duce mai departe misiunea înaltă a duhovnicului de suflete». Avea mare dreptate Preasfinţitul Eftimie, deoarece familia preotului este, prin ea însăşi, o predică în parohie, o predică vie.
Foarte important pentru mine a fost să-l slujesc pe părintele, pentru că părintele era mult mai mult decât soţul meu şi tatăl copiilor mei, era jertfa unui om, adăugată jertfei lui Hristos. Aşa a vieţuit şi s-a stins părintele meu, jertfindu-se pentru Hristos, iar în scrisorile pe care le adresa fraţilor preoţi, de pe patul spitalului, le spunea întotdeauna: «Duceţi mai departe stindardul ortodoxiei, păzind credinţa nealterată». În drumul meu prin lumea aceasta, alături de părintele, am învăţat nenumărate lucruri, dar cel mai important este acela că în viaţă trebuie să ai credinţă, mult curaj şi multă, multă demnitate, aşa încât să trăieşti bine, adevărat şi frumos; să poţi urca, treaptă cu treaptă, pe scara virtuţilor şi să poţi spune, la final: credinţa am păzit, călătoria am săvârşit.“  
(Preoteasa Georgeta Androne, văduva părintelui Angheluţă Androne, protoiereu al Protopopiatului Bârlad)


Fragmente din

vineri, 30 octombrie 2015

Întrebări: 4. Ce vă ajută cel mai mult în momentele grele?

Sursa foto: inspirationhut.net
Dificultăţile sunt inerente acestei vieţi şi ele cu siguranţă nu lipsesc din viaţa preotesei. Fie că sunt de ordin material, fie că sunt de ordin sufletesc sau comunitar, ele sunt parte din Cale. Totul este cum ne raportăm la ele, cum le primim şi unde aflăm întărire şi suport.
Unde căutaţi ajutor atunci când vă e greu? Ce vă ajută cel mai mult?

Împărtăşiţi-ne din experienţa voastră.

Celelalte întrebări de până acum: